CJUE: În ce situație poate autorul unei cărți să interzică publicului accesul la conținutul acesteia?

Iată o sinteză a celor mai interesante decizii recente ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Judecătorii CJUE au emis hotărâri care privesc, printre altele, activitatea bibliotecilor publice, companiilor de tehnologie ce doresc să înregistreze mărci și autorii de cărți.

Prevederile europene în materia împrumutului de cărți trebuie aplicate, în mod similar, și e-book-urilor sau copiilor digitale ale cărților în format fizic

Prin urmare, e-book-urile sunt și ele supuse interdicției de a fi împrumutate sau închiriate publicului larg, în măsura în care sunt protejate de drepturi de proprietate intelectuală, dacă acest tip de folosință încalcă drepturilor autorului.

Decizia a fost luată în noiembrie 2016 de către CJUE la sesizarea Tribunalului Haga (Olanda). În această situație, noțiunea de împrumut se referea la posibilitatea accesării, de către un utilizator, a unei copii a e-book-ului pe serverele unei biblioteci publice, utilizatorul având posibilitatea să descarce pe propriul său dispozitiv o copie, o singură dată, și putând să folosească acea copie doar pe perioada în care accesează serverul bibliotecii.

Într-o astfel de situație, împrumutul e-book-urilor funcționează la fel ca împrumutul cărților tipărite și, ca atare, este supus acelorași interdicții. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a prevăzut că, mai mult, statele membre pot impune bibliotecilor publice să pună la dispoziția publicului doar e-book-uri care au fost puse în circulație de către titularul drepturilor de autor asupra e-book-ului sau cu acordul acestuia (Cauza C-174/15, Asociația Olandeză a Bibliotecilor publice v. Fundația Olandeză a dreptului de împrumut).

În practică: Acesta este un prim pas în direcția reglementării accesului public la variante digitale ale operelor scrise. Mecanismul folosit de părțile acestui litigiu nu a fost validat de CJUE, însă alte entități ce oferă publicului acces gratuit pentru copiile digitale ale operelor scrise pot ține seama de acest precedent, în vederea căutării celor mai bune mecanisme tehnice de acordare a accesului public la operele scrise fără a afecta drepturile autorului original al lucrării.

Termenul “smart” desemnează, în mod invariabil, legătura unui obiect cu tehnologia și zona digitală

Combinația ce ar putea rezulta din alăturarea elementului “smart” cu un alt cuvânt, ca parte a unei cererii pentru înregistrarea unei mărci pentru produsele ce au legătură cu tehnologia, ar putea face ca marca să fie considerată descriptivă, ceea ce ar duce la respingerea cererii. Cei care doresc să înregistreze mărci conținând cuvântul “smart” pentru produse din zona tehnologiei pot adăuga un semn neuzual – transformând marca verbală într-una combinată. (Cauza T-290/15, Smarter Travel Media LLC v. Oficiul pentru Proprietate Intelectuală al Uniunii Europene)

În practică: O companie care vrea să înregistreze o marcă ce include cuvântul “smart” trebuie să aleagă cu atenție clasele / diviziunile claselor pe care să le desemneze în cererea de înregistrare a mărcii, pentru a evita situația respingerii mărcii pe motiv de lipsă de distinctivitate.În alegerea unei mărci, trebuie ținut seama de faptul că autoritățile vor înregistra o marcă în măsura în care acea marcă poate fi folosită pentru a identifica originea produselor sau serviciilor comercializate sub acea marcă.

Nu există limite ale dreptului unui titular de drepturi de autor de a autoriza sau interzice utilizarea unei lucrări de către un terț

Acest lucru nu înseamnă totuși că autorizarea sau interzicerea trebuie să fie explicite, însă titularul trebuie să fie informat, în orice caz, despre faptul că lucrarea îi va fi folosită și în ce fel. În litigiul din care a rezultat această concluzie, cărțile care nu mai erau tipărite puteau fi puse la dispoziția publicului după ce nu mai erau disponibile la comercializare pe piață, lucru nepermis fără să fie adus la cunoștința titularului dreptului de autor. (Cauza C-301/15, Soulier & Doke v. Prim-ministrul Franței & Ministrul Culturii și Comunicațiilor)

În practică: Indiferent că e vorba despre o carte printată sau un e-book, ori un alt tip de lucrare supusă dreptului de autor (inclusiv codul-sursă al programelor de calculator), autorul acestora trebuie să fie informat, întotdeauna, în prealabil, dacă cineva vrea să facă accesibilă publicului acea lucrare. Excepțiile la această regulă pot fi găsite în capitolul II al Directivei 2001/29 (privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională).